Ca-ntre barbati… iubire si… mila

– In perioada aia, destul de tulbure, a aparut insasi ingerul meu salvator: dragostea… Cu Clio…
– Severa zeita a istoriei…
– In istoria mea personala, ea a ramas si va ramane o adevarata zeita…
– Nu cumva, femeia asta a iesit din capul tau gata inarmata, ca Pallas Athena din capul lui Zeus?
– Lasa mitologia in pace! N-o mai incurca si pe ea… Dar, mai ales, sa nu te-atingi de nevasta-mea! De cate ori am avut nevoie de un ajutor in viata, numai ea a sarit la timp, numai ea mi l-a dat!
– Din dragoste sau din mila?
– Daca vrei sa stii, nu exista dragoste fara mila. Entuziasmul juvenil, inflacararea tinereasca, trec ca focul de paie! Imbratisari, juraminte? Parjolul sangelui? Nimic nu dureaza, numai iubirea intemeiata pe mila!
– Mila de ce?
– Mila de singuratatea celuilalt, ofta el.
– Deci, tu numai din mila te-ai indragostit de ea? Numai ca sa-ti alungi singuratatea?
– Dar tu de ce te-ai indragostit de sotia ta? Nu din aceeasi mila? Nu ca sa fugi de spaimele singuratatii?
– Nici..un fel de mila, nici..un fel de dragoste…
– Nu, fiindca tu nu esti Clio…
– Singura care s-a bucurat de mila si dragostea ta?…
– Invers! Eu de mila si dragostea ei… Mai ales atunci, in ultimii ani de scoala…
– Te pomenesti ca te-a si intretinut! Ti-a dat ea in locul statului vreo bursa de merit… Zeita practica… Profitabila…
– De ce esti tu pornit contra femeilor? Ai patimit mult de pe urma lor?
– Pe asta de unde ai mai scos-o?
– Am inteles! Nu vrei sa-mi raspunzi. Bine! Atunci, in ce-o priveste pe Clio, las-o-n pace. Ca daca nu era ea, n-ajungeam unde am ajuns! Inca de pe atunci incepusera sa mi se umfle genunchii…
– Si-n capitala cum ai ajuns?
– Clio se angajase la Centrocoop, contabil, iar prin ea am ajuns si eu, tot acolo, merceolog…
– Deci v-ati mutat in capitala si dragostea si mila!
– Daca ti-as intoarce toate ironiile astea, ce-ai face?
– Mi-ar tine loc de dus, m-as mai trezi…
– Iar ti-e somn? Iar vrei sa te abati de la intelegerea nostra?
– Da, iarta-ma, inca n-au venit zorii… Te-ascult!
– Cu Clio nu era vorba de-o targuiala, de un schimb ordinar de interese… Imi era draga si-i simteam lipsa in timpul deplasarilor prin diferite localitati din tara. Asa ca intr-o zi i-am spus lui Clio sa ne mutam in regiunea Stalin. Ea, ca-ntotdeauna, m-a urmat cu credinta…
Asa am ajuns contabil, aveam acolo un salariu inca odata cat al ei. Dar intrand in treburi pana-n gat, o neglijam pe Clio. Si-n orasul acela posomorat probabil ca era greu de suportat singuratatea. Asa incat, intr-o buna zi m-am trezit singur. Clio plecase…
– Care va sa zica, nu te-a mai iubit, nici mila nu i-a mai fost de tine!
– Ba, de iubit ma iubea! Dar mila nu i-a mai fost!🙂

🙂 … poate va intrebati ce e cu pasajul asta.. ei bine, pentru unii o lectie de viata, pentru altii doar o lectura de seara, pentru mine …?…speranta ca mila nu o sa ma paraseasca … cel putin nu inca

peace an’ love guys >:d<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: