O, biet actor; O, biet artist; Rolurile mor; Viaţa e un teatru trist.

Hmm… se pare ca AlexA a revenit..din concediu.. cu forte proaspete.. si s-a apucat de curatenie:).. foarte tare titlul postului… si anume ” am şteRs pRaful…” adica mie una titlul asta imi spune tot🙂.. si bine face..  totusi mi-a atras atentia mai mult un anume paragraf.. 

Iar dupa o întreagă repetiţie a aceloraşi replici, pe cât de simple, pe atât de încărcate de energie, aruncate cu scârbă de la unul la altul doar din priviri, ne vom opri candva… În clipa aceea va fi deja mult prea târziu să conştientizăm că ceea ce încă nu a început s-a terminat de o eternitate şi două zile… El îşi va ridica ochii-i întunecaţi şi va termina ţigara… iar eu voi zâmbi şi voi articula pentru prima dată un “Hm!” suficient pentru a rezuma tot trecutul…

La căderea cortinei grele peste pseudoscena realităţii citadine, universul- singurul spectator al operei nostre bulversante, va răsufla liniştit că totul a revenit la starea iniţială…

Totuşi e clar: TOTul stă scris în marea conspiraţie a Universului nostru bătrân.

Mare dreptate.. adica nici nu ar fi putut fi altfel…  doar nu s-a zis degeaba ca viata e o scena iar noi suntem actorii… jucam ceea ce ne-a scris scenaristul si ne-a indicat regizorul.. … sunt momente de glorie cand primim roluri principale.. si momente in care suntem simplii figuranti… sunt roluri care ne prind de minune si roluri in care nu ne regasim oricat am incerca..  ne invartim in scena asta in diferite ipostaze, orice rol am avea, incercam sa-l ducem la capat cat de bine putem… jucam .. jucam… jucam… ne punem masti.. le schimbam de la o piesa la alta.. uneori ne confundam cu personajul pe care-l interpretam sau chiar invers… oricum ar fi la finalul piesei iesim in aplauzele „privitorilor” atat meritam .. un „sunet” de palme ce ne incanta urechile.. e muzica pentru suflet.. ca apoi.. dupa ce se trage cortina.. sa ramanem in umbra si uitare pentru totdeauna…  sau poate pana la urmatoarea piesa?asta daca exista „urmatoarea”…

Oricum in viaţă, joacă teatru numai acei care n-au niciun rol…


5 responses to this post.

  1. Posted by alexaxela on 29/09/2010 at 4:31 pm

    nu chiar… în viaţă joacă teatru cei care privesc rolul oferit de Univers foarte simplu pentru capacitatea lor reală..

    Răspunde

  2. Posted by alexaxela on 29/09/2010 at 4:34 pm

    Şi
    1. numele meu e gen MetallicA, ApocalypticA… draguţ, dar lipsit de imaginaţie [trebuie să admiţi]
    2 poza mea e mai drăguţă… :P[erttu]

    Răspunde

  3. wtf chiar :)) … well.. da … mai era un vers din „Glossa” – alte masti , aceeasi piesa

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: