poveste despre un vis..

S-au intamplat multe in ultima vreme… ..iar ‘multe’ asta e cat se poate de relativ… ma tot gandesc daca marita… am auzit undeva ca la un moment dat vei sta fata in fata cu moartea.. iar toata viata iti va trece prin fata ochilor pret de o secunda.. Fa-o sa merite!dar oare merita?..

…….mie-mi plac cartile.. mai ales cele in care regasesc bucati din mine.. sau cele in care ma regasesc cu totul.. de cele mai multe ori intru cu totul in poveste.. uneori imi scriu singura povestile…..totusi de ceva mai mult timp traiesc in aceeasi poveste… ..

…obisnuiesc sa scriu o poveste..iar apoi sa-i gasesc un titlu… care pentru unii nu inseamna nimic…iar care pentru majoritatea nu se leaga de textul in sine….. Dar nu!.. de data asta… n-am facut asa…….. de data asta a fost altfel……

De data asta am inceput cu titlul… l-am asternut pe o foaie de suflet..si l-am lasat acolo… am lasat multe pagini goale… multe … foarte multe… apoi am scris sfarsitul….. nu stiam cum o sa inceapa povestea asta … ii stiam insa titlul si stiam, poate mult prea clar cum se termina… :)…. apoi am dat paginile inapoi si-am inceput sa scriu aiurea… au fost momente in care nici eu nu mai stiam ce trebuie sa fac..si m-am incurcat./.. apoi mi-am dat seama  ca nu conta… finalul era acolo.. impenetrabil indiferent de cuprins… …… au fost momente in care ma temeam ca n-or sa-mi ajunga paginile… momente in care temandu-ma ca voi face alegeri proaste.. am lasat personajele sa decida… momente in care ma intrebam daca nu cumva am incarcat-o prea mult cu poze.. cu imagini ale properiei constiinte… si-mi v-a fi neimaginabil de greu s-o scot la capat……

….intr-o zi m-am intalnit cu tine si mi-ai spus povestea ta… multumesc pentru asta… multumesc pentru ca ascultandu-te m-ai facut sa-mi dau seama ca exista momente in viata cand trebuie sa te opresti din alergarea infernala spre sfarsitul povestii……. ca exista momente cand pur si simplu, vrei nu vrei, trebuie sa faci singurul lucru care ti-a mai ramas……..sa admiti ca TU esti singurul gunoi ce sta in poteca fericirii tale ca o buturuga rasturnata de atata vant……….asa ca eu m-am decis…

…..M-am decis sa ma ridic, sa ma dau din calea ei si sa-i fac loc sa vina la mine………….

3 responses to this post.

  1. >:D< frumos!

    Răspunde

  2. Posted by Deea on 05/10/2010 at 11:04 pm

    Indiferent de ce final poate avea povestea, important este să o trăim şi nu să o gândim şi visa.🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: