Am sa cobor dupa tine in infern…

Tremur. Tremur din toate incheieturile… Tremur si nu stiu de ce … tremur de dorinta? De dor? De foame… foame de tine? De placere? De brutalitate? De ardoare? De pasiune? .. poate de toate dintr-o data. Tremur de cateva minute bune si nu ma pot opri… nu ma pot controla… tremur…

… te vad peste tot…esti peste tot… peste tot in mintea mea…in mainile si picioarele  mele.. esti in gene.. in degete… in roseata din obraji… pielea mea striga a tine… fiecare centimetru… esti peste tot… in pleoape.. deschid ochii si te vad… te vad si cu ei inchisi… esti in ridurile fine de pe frunte… si in fiorul ce-mi strabate spinarea.. esti in caldura buzelor… ahhhh mai ales acolo.. esti si’n inima mea si’n sufletul meu… nu! Nu e acelasi lucru… inima e in mine.. o simt uneori cum bate… nu mereu… de cele mai multe ori e tacuta.. dar uneori o apuca nebunia si fuge… fuge pentru ca se simte singura… fuge sa prinda sufletul din urma… pentru ca sufletul meu e alaturi de tine… mereu … te vegheaza din umbra…. Il simti si tu adesea.. stii ca e acolo… sigur ca stii… altfel nu ai intoarce in permanenta capul… sa te convingi ca inca e acolo… ca inca merge pe urmele pasilor tai …uramarindu-te linistit… stiu ca-l simti cand e liniste… liniste in inima si mintea si corpul tau……… e linistea dinaintea furtunii……..e nebunia ei…

…stii… senzatia asta e placuta… e cuminte si stie sa astepte.. stie ca la capatul rabdarii e premiul cel mare… e incitanta ..da asa e, de cele mai multe ori… dar nu si azi…… azi arde de dorinta… azi urla de pofta….azi te vrea mai mult ca niciodata.. Azi vrea sa sa vina la tine, sa te prinda si sa te tranteasca de pereti…. Sa te dezbrace de minciuna… de lasitate… de orgoliu… de urmele trecutului..de frica.. sa te dezbrace de tot ce nu conteaza… de tot.. sa ramana doar esenta… sa ramana doar sufletul… doar el sa ramana.. asa in goliciunea lui .. sa se prelinga in amor.. sa ramana gol si sa simta… nu .. nu trebuie sa inteleaga… e suficient sa simta… Tu simti?!.. pe tine nu te arde?… tie nu-ti vine sa urli?…

Am ramas doar noi doi.. ne vedem mereu si spunem lucruri care, fara voia noastra, au murit de mult…  La fel si povestea asta care-a inceput sa ne desparta in loc sa ne apropie…  Poate???!!! Poate ca eu cu sufletul meu … As avea atatea sa iti spun.. dar azi nu-si mai au rost cuvintele. De-ar veni mai repede iarna……….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: