Shh! … Hai,să nu trezim copiii din noi…

Te simt… te simt atat de aproape cu fiecare fior… buzele mele te gusta din acea veche amintire… din clipa in care eu am ales Iadul alaturi de tine… decat Raiul pustiu de iubire.

Nu te vreau acum… nu te vreau atunci… caci eu te am mereu… dar ceva ma impiedica sa te vad AICI.
Ne pierdem in noapte, pentru a ne regasi in vis… te astept la locul nostru…… cu acelasi dor pe gene… cu inima in palme… cu buzele uscate… cu trupul tremurand…

Hai, vino!
… eu sunt deja niciunde…

Ne mai luptam multa vreme cu durerile trecutului?
Ne mai pacalim singuri ca pentru toate implinirile noastre este de vina destinul?
Mai avem de gand sa dam vina pe altii pentru lasitatea noastra?
De ce nu realizam ca viata este aici si acum? De ce acceptam sa ne contopim cu mediocritatea unui viitor prea linistit, dand la schimb intensitatea clipei prezente?
Ne cenzuram cuvinte, ganduri si mergem intr-atat de departe cu frica noastra de necunoscut incat sufocam sentimente. Ne multumim sa purtam masti in fiecare zi si sa nu lasam pe nimeni sa ne vada chipul… iar apoi ne plangem de rutina si plictiseala.
Suntem primii care renuntam la noi insine, dar ne asteptam ca ceilalti sa n-o faca. Ipocrizie in stare pura…

Si de riscat cand mai jucam?
Si de iubit cand invatam?
Si de trait cui mai lasam?

Astazi am de gand sa imi negociez gandurile. Vreau sa cer la schimb toate visele frumoase ce le-ai impletit cu fiinta mea. Accept sa imi platesti si in rate, dar te informez ca dobanda va fi foarte mare. Vreau ca la fiecare rata sa-mi atasezi fragmente de suflet si sinceritate in gesturi de tandrete.

Accepti?

Si simt cuvintele cum imi aluneca printre degete si teama de-a ramane goala, fara ele, in fata ta, ma impiedica sa le dau drumul.
Ele sunt singurele ce ma mai acopere in prezenta ta, ce-mi ascund visele nerostite si-mi imbraca gandurile goale de timiditate.
Ma ascund de tine printre literele ce le conturez pe pagini de suflet… las spatii libere care sa-mi permita sa fug atunci cand ma sperie avantul meu.
Nu-ti dau voie sa fii mereu prezent in gandurile mele si te alung ori de cate ori simt ca pui stapanire pe mine… pentru ca mai apoi sa te chem din nou… sa te caut in colturile neumblate ale fiintei mele… si sa te gasesc mereu altfel…
Dar intotdeauna imi dau seama ca esti parte din mine si… sincer acum: unde te poti ascunde atunci cand fugi de tine?

Ura nu exista, este absenta dragostei…dar lumea mea imi este indiferenta fara tine in ea.

2 responses to this post.

  1. brilliant…ca de obicei ^^…absenta dragostei nu era indiferenta?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: