Si daca e adevarat… te voi revedea… intr-o alta viata.. UNDE ESTI?..

Inchid ochii. Imi abandonez visele doar LUI. Ii daruiesc totul meu numai LUI. Respir fumul pe care inocenta mea, arsa de focul LUI, acum il scoate. Fum. Asta este tot ce a ramas din mine, moneda de schimb a pacatului, ultima frontiera spre extaz, primii pasi facuti in agonie.

Ma doare luna. Imi sfasie carnea de pe mine fiecare raza de soare. Noaptea neagra imi este oglinda a sufletului. Nimeni si nimic nu ii pot lua locul. Ma amagesc zi de zi cu doze de asa zisa fericire. O fericire de carton ce se rupe imediat. O fericire ce nu dureaza. Un mizerabil stupefiant.

Imi bat joc singura de sufletul meu, mintindu-l zi de zi ca: „Maine il voi gasi pe EL. Maine ma voi salva.” . Maine vine in zadar, pentru ca eu l-am prelungit pe azi pana la intotdeauna. Maine nu exista decat in esenta timpului de ieri. Maine este o raza de speranta ce incearca disperata sa sparga obscurul lui azi. Maine este salvarea mea. Victoria mea asupra rastignirii oferite de destin.

EL este MAINE. EU sunt AZI. Si amandoi asteptam miezul noptii pentru a ne intalni…

De ce nu vii? De ce nu ma lasi sa ma daruiesc cu totul tie? De ce ma tii prizoniera intre gratiile unui timp ce imi pustieste fiinta?

Unde esti? De ce iti ia atat de mult sa ma gasesti, sa te gasesc? De ce nu ma lasi sa fiu acolo? De ce nu imi saruti buzele si nu ma trezeste din acest cosmar? De ce nu ma iei de mana si nu fugi cu mine spre nicaieri?

Cum poti sa traiesti fara mine, cand eu fara tine ma simt lipsita de orice vibratie? Cum poti sa ma tii la distana? Sa fii rece? Sa fii de neatins? Cum ma poti amagi in halul acesta, cand eu stiu ca TU existi dar refuzi sa mai apari?

De ce ma lasi de izbeliste sa fiu prada usoara ispitei si sa te incurc intre necunoscuti? De ce lasi destinul sa ma imbete cu amagirea ta si sa imi fure timp pretios? De ce le permiti altora sa ma atinga?

De ce nu faci pasul decisiv? De ce nu mi te arati?

AZI! ACUM! Chiar nu intelegi ca nu mai am rabdare pana maine? Ca nu mai rezist pana maine?

Ce vrei de la mine concret? De ce m-ai facut sa te cunosc daca acum intarzii sa apari? Prin ce semn imi voi da seama ca esti chiar TU si nu ALTUL?

De ce te visez chiar si atunci cand nu dorm? De ce sunt constienta de existenta ta si te caut in fiecare faptura ce imi trece prin fata ochilor? De ce nu ai ajuns inca la mine? De ce te impiedici de ALTELE?

Gata. Mi-am administrat o doza de speranta. Mi-am sedat dorintele. Ca de fiecare data cand ma apuca disperarea de TINE. Ca de fiecare data cand durerea de a nu te avea (inca) imi strange sufletul. Ca de fiecare data… pana maine.

Maine vei fi aici… Maine esti al meu din nou… Maine sunt a ta… Maine vine pentru o eternitate…

2 responses to this post.

  1. MARC LEVY !😡

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: