din: „Jurnalul unei fetite care invata sa mearga pe tocuri”

.. .. ptr ca tot traim intr-o lume in care se copiaza:) si nimic nu mai e original.. .. ptr ca oricum si eu as fi scris acelasi lucru doar ca probabil cu alte cuvinte.. si ptr ca tot am dat peste fata asta/. de ce sa nu va arat si voua ce si cum scrie:

„La varsta mea, copiii se pierd in iubiri, ce au sa dureze mult sau nu, indiferent de durata acestora ajungi sa suferi, sa te simti pierdut, sa crezi ca nimic si nimeni nu il/o mai poate inlocui.
Intodeuna am crezut ca o astfel de relatie m-ar impiedica sa duc la bun sfarsit marile mele planuri in ceea ce priveste cariera, asa ca am reusit sa imi impun sa nu ma atasez de nimeni… O singura data am facut asta… ma simteam pierduta cand il vedeam, vroiam sa ii spun ca il plac, si ezitam… in urma sfaturilor prietenelor mele care cred in iubirea regizata a filmelor, i-am spus ca imi place de el… si a fost cea mai mare prostie din viata mea… am suferit… m-am ridicat… m-am scuturat… si mi-am vazut de drum… si mi-am dat seama ca ce nu te omoara te intareste… iar pe mine m-a intarit… si m-a apropiat mai mult de realism…
Am intalnit persoane extraordinare, care m-au iubit, care m-au respectat, mi-au spus lucruri frumoase ce ma impresionau mai mult sau mai putin… De fiecare data am fost in mare parte detasata de relatiile astea… Si am avut o retinere in ceea ce privesc vorbele mari… retinere pe care o am si acum… chiar daca imi place sau nu o persoana… Nu stiu daca gresesc, dar in felul asta ma simt protejata…
De multe ori, imi doresc sa am langa mine o persoana care atunci cand ma vede trista sa nu ma intrebe ce am, ci doar sa ma ia in brate si sa ma sarute pe frunte, o persoana care sa sa ma asculte si sa ma inteleaga, care sa stie pe ce data e ziua mea, care sa nu ma scoata din casa de revelion (pentru ca stie ca am ghinion pe data de 31.12), care rade la glumele mele si in momentul in care ma saruta sa-mi dea senzatia Aceea… de fluturi in stomac…
Si sincer cred ca am intalnit si Acea persoana… Dar frica de a-mi pierde independenta ma face sa nu ii spun ceea ce simt, ba chiar sa incerc o indepartez pentru a nu ma pierde…
Dar azi, gandesc altfel… Pentru ce cariera daca nu este cineva langa tine care sa te sustina si sa se bucure de realizarile tale… si in plus in viata oricat ne-am lupta nu vom supravietui… si nimic material nu o sa ne ramana…”

 

este tarziu… dar am procese de constiinta si nu pot dormi… :))
azi nu am scris nimic pe blog, asa ca pot scrie acum, cu ocazia faptului ca nu am cu cine sa socializez la ora asta…
imi trec prin minte o multime de momente din viata mea… stau singura in camera in fata calculatorului… si zambesc… ma incrunt…ma intristez…
Si totusi nu regret nimic din viata mea… nu regret nici macar greselile pe care le-am facut… cu toate ca am pierdut multe, am castigat la fel de multe… si am devenit eu, ceea ce sunt azi, acum…
Nu regret nici una din relatiile mele cu baietii, inconsecvente… specifice oamenilor ce au trait din povestea lui Shakespeare, „romeo si julieta”… si si-au dorit sa se repete cu orice pret acest mit…
Nu regret ca am sarit gardul scolii cu tocuri de 12, urmarita de privirea agera a domnului director fara ca eu sa stiu…
Nu regret ca Lucia Dumitrescu era scoasa la careul scolii ca fiind un elev exemplar, iar eu total opusul…
Nu regret ca prietenele mele mi-au dat cu piciorul cand am avut nevoie de ele…
Nu regret ca m-am impiedicat in mall cand o multime de priviri admirative erau asupra mea…
Toate astea si alte cateva lucruri m-au facut pe mine sa fiu eu, si nu altcineva…  Si asta ar trebui sa faca toata lumea… De ce sa ne impovaram viata cu intrebari gen „ce ar fi fost daca…?”
As putea face si eu acelasi lucru…
Ce’ar fi fost daca aveam media 10 la purtare?
Ce’ar fi fost daca nu fumam in baie la baieti?
Ce’ar fi fost daca… etc
Nici nu vreau sa stiu… Ce’ar fi fost daca eu eram un elev exemplar? ce scriam eu acum pe blog???? Ca sunt fericita ca am luat premiu???  Ca ma intriga faptul ca Moromete nu a stiut sa se adapteze noului stil politic? Ca Mihai Eminescu a murit din cauza geniului?
immm… deci eu nu am fost niciodata un elev exemplar… desi am luat premiul 1 cu media 10 generala pana in clasa a 5a, bine si in clasa a 11a am luat premiul 3… Si chiar nu ma intriga faptul ca Moromete nu a reusit sa se adapteze… era om… iar orice om are slabiciunea lui… Si am certitudinea ca Eminescu a murit totusi de sifilis… Pentru ca el nu avea inspiratie decat atunci cand facea sex…
Deci… nu are rost sa ne punem intrebarile astea… pentru ca orice ar fi fost altfel in trecut decat s-a intamplat, noi azi nu am fi fost la fel…”

2 responses to this post.

  1. N-am citito_O

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: