Boala amintirilor. Terapie

E 28 iunie, un alt 28 iunie.
Un an fix. Carolina s-a intors de cateva luni. Aerul Barcelonei n-a vindecat-o de Marco. Si din cand in cand vine si-mi spune:
– E un prost!
Am ramas la aceleasi chestii: e un prost, dar il iubeste!
Marco e acelasi. Si Carolina, asculta ce-i spune inimasi se supune.Eu si Carlo suntem tot aici, tot impreuna.
Daca timpul fuge, noi ne infigem picioarele in pamant.
E sapte dimineata.
Cursul incepe la opt si jumatate, dar facultatea e departe si imi ia cel putin trei sferturi de ora ca sa ajung.
Ma sui in autobuz si ma asez pe scaun: nu mai ofer locul nimanui, fiecare are dreptul la un loc pe lumea asta, cu atat mai mult daca a luptat pentru el.
Imi bag castile in urechi.. Melodiile imi rasuna in cap una cate una.
Amintirile se amesteca si, chiar daca nu merita, ma gandesc la Georgio.
Si as vrea sa-i neg amintirea mea, ranchiuna mea… Nu pot, nu poti decat sa te supui amintirilor. Intre timp, Roma aluneca sub privirile mele: Scot castile din urechi.. Cobor si mai merg putin pe jos.

Azi Carlo are examen la Anatomia aparatului locomotor si a sistemului circulator, in fine, oase, muschi, vertebre, inima… Eu, obsnuita lectie de Antropologie.
Colegii mei sunt deja acolo, in fata barului, gata pentru cafea. Azi e randul meu sa le fac cinste. Platesc la casa si ne asezam la tejghea.
Un baiat imi da un ghiont si se baga in fata mea.
– Hei! Ce comportament de badaran! strig dupa el.
– Patru cafele! ii spun barmanului si ii arat bonul.
– Un cappucino! face baiatul prost crescut.
Tresar.
Cunosc vocea aia, am urat-o de atatea ori. Ma intorc si ma uit.
– Alice!
Si sangele imi ingheata in vene, se face cheaguri. Ma intorc incet-incet.
– Georgio!
El imi povesteste cu entuziasm:
– Stii, la inceput nu eram sigur ca esti tu… o fi din cauza tunsorii.. a hainelor.. !
Da, parul meu.. L-am lasat sa creasca si il tin prins la spate. Lui Carlo ii place sa-l desfaca…
Am o fusta mini de blugi si o geaca neagra scurta si putin cambrata, pantofi decupati cu toc.
Giorgio ma masoara din cap pana-n picioare.
– Te-ai schimbat.
Zambesc, multumita de metamorfoza mea: larva a devenit fluture, avea nevoie doar de cineva care sa-i creasca aripile, dar fluturele era deja acolo, in cocon. Si el, Giorgio, nu-l vazuse, nu-si daduse seama.
– Si tu te-ai schimbat.
– Da, m-am maturizat.
Are parul mai scurt, mai aranjat, corpul mai musculos si matur. Dar ochii lui ca taciunele sunt tot acolo.
Giorgio imi vorbeste despre facultatea lui. Si imi spun ca Dreptul i se potriveste manusa, deoarece stie sa manipuleze foarte bine cuvintele, ca un scamator.
Vorbim de toate  si in fond despre nimic. Si ne prefacem ca am uitat primul sarut in Piazza di Trevi, de al doilea la Colosseo Quadrato, de al treilea, al patrulea…
Ne prefacem, in realitate amintirile dorm inauntrul nostru. Preferam sa nu le trezim: aminitirile sunt la fel ca bebelusii, trebuie sa pasesti incet, cand se trezesc e greu sa-i mai adormi la loc. Ssttt… e mai bine sa mergi pe varfuri.

Apoi zambetul lui si intrebarea:
– Esti cu cineva acum?
Ma uit la ochii lui ca taciunele.
Nu! raspund si ma rusinez de acea minciuna. Tu?
– Nici eu. Am avut o relatie, dar s-a terminat de putin timp.
Da, relatiile sunt mereu terminate se putin timp.
– Ne era bine impreuna, nu? intreaba.
Si eu ma stramb.
– Nici nu-mi mai amintesc de ce ne-am despartit.
Eu da, am totul foarte viu in minte.
– Am fost un mare prost sa te las sa pleci.
– Da, ai fost chiar prost..
Ora trebuie sa inceapa.
– Acum trebuie sa plec, ii spun.
Imi lasa un sarut in coltul gurii. Isi scrie numarul de telefon pe un servetel de la bar.
– Daca ai chef, ma suni, ne vedem la o cafea.. O sa-ti demonstrez ca nu mai sunt cretinul pe care l-ai cunoscut.
El ramane acolo, cu ceasca de cappuccino in fata.
Eu ies din bar si intru in amfiteatru. Iau numarul de telefon si il rup in mii de bucatele. Nu ma uit inapoi „Nu te intoarce, nu te intoarce..” imi repet in gand.
Pentru ca viata e la fel ca urcatul pe munte: nu trebuie sa te uiti inapoi, risti sa te ia ameteala.
Trebuie sa mergi inainte, inainte, inainte.. fara sa-ti para rau de ceea ce ai lasat in urma, pentru ca, daca a ramas in urma, inseamna ca nu vroia sa te insoteasca in calatoria ta.
Dar ca ti-a folosit si acea bucata de stanca pe care nu o mai poti vedea, te-a facut sa intelegi, ti-a dat elan.
A fost de folos si Georgio ca sa ajung in varf, sa-l inteleg pe Carlo.
Telefonul imi suna in geanta, raspund fara sa ezit.
– Carlo! Ce-ai facut?
– 28! si vocea lui topaie la telefon.
Zambesc.
– Inseamna ca ti-au folosot lectiile de anatomie in particular.. glumesc in soapta.
– Au fost foarte utile, dar in seara asta as mai dori o recapitulare.. N-am inteles foarte bine inima.. spune chicotind.
– Ok, inseara asta iti explic din nou.
Dar nu o sa-i pot explica nimic, pentru ca azi nici mie nu-mi e foarte clara inima. Pentru ca, pentru o clipa, inima mea voia sa se intoarca si sa imbratiseze trecutul.

– Te iubesc! ii spun dintr-o suflare.

Si ma agat si mai mult de acea stanca, sa-mi iau avant, sa-mi dea putere sa nu ma uit inapoi, sa pot sa urc mai departe.
Vreau sa ajung in varf, Carlo.
Tu esti cararea mea, drumul pe care trebuie sa-l urmez.

– Si eu, raspunde imediat si zambeste, dar de ce mi-o spui acum? intreaba.

Nu stiu, Carlo.
Inima mea, din cand in cand, se imbolnaveste. E boala amintirilor. Si doar tu ma poti ajuta sa ma vindec.
E o terapie lunga si dificila… se trateaza traind.

3 responses to this post.

  1. Foarte frumos , nu stiu daca e frumos literar , dar imi place…
    Tipa are un aer , asa , aparent fragil , dar cu fulgere lucide manate , conduse foarte bine de o inteligenta voluntara . Am zis-o , asa mi s-a parut mie !

    Răspunde

  2. Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.

    Răspunde

  3. Posted by Myky on 18/11/2013 at 8:40 pm

    Am doar un cuvant de spus-> SUPERB!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: