FARA MASCA

Am trait o iluzie mai bine de un an jumatate..zic „am trait” ptr. ca totul s-a terminat azi.. sau mai bine zis ieri.. avand in vedere ca acum e trecut de miezul noptii.

Subconstientul mi-a intins o capcana.. iar acum cand am realizat ceea ce se petrecea de fapt nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa-mi pun un semn de intrebare. Povestea nu e simpla, dar e clasica. Aceiasi doi vechi buni prieteni, diferiti ca si personalitate dar totusi atat de asemanatori. Atrasa de unul dintre ei dar am ajuns sa fiu cu celalalt, sa-l iubesc si sa-l transform in punctul central al vietii mele. Mereu a scartait ceva, probabil de asta s-a si terminat .. pentru ca n-a fost niciodata cel care trebuia sa fie.. am fost feicita, chiar am fost.. dar nu m-am simtit implinita nici macar o singura clipa..( dar cum nimic nu e intamplator…)

Astazi insa mi s-au deschis ochii.. astazi cand am aflat ca pleaca pentru o perioada mai lunga de timp si ca n-o sa-l mai vad sau aud.. nu m-am simtit nicicum ..nici goala, nici trista, nici ca si cum s-ar fi rupt o bucata din mine.. aproape ca nici nu-mi pasa..totusi am intentionat sa-l sun .. ca intre prieteni sa-i urez drum bun..(chiar daca de cele mai multe ori imi e indiferent… ma simt oarecum indatorata), dar m-am intalnit intamplator cu „vechiul si bunul” lui prieten… si probabil „la fel de intamplator” am uitat de toate.  Se  spune ca nu stii ce ai avut pana nu-l pierzi.. dar abia acum mi am dat seama ca eu n-am pierdut nimic .. ca tot ceea ce vroiam, tot ceea ce conta nu pleca nicaieri, EL nu pleca nicaieri, era langa mine, in stanga mea ( a invatat rapid ca un barbat care se respecta isi tine femeia in dreapta), si totul s-a luminat.

Era ca si cum mi s-ar fi luat valul de pe fata .. si vedeam atat de limpede, toate se legau. Acum imi era clar ca totul a fost o iluzie, ca m-am apropiat de prietenul lui pentru a ma apropia de EL, ca am ajuns sa-i iubesc prietenul pentru ca-l iubeam pe EL, ca de fiecare data cand sufeream alergam in bratele lui nu pentru consolare, ci ca pretext, acum am inteles adevaratul motiv pentru care omul pe care „mi-am propus” sa-l iubesc nu-mi starnea nicio senzatie, iar EL e suficient sa-si faca simtita prezenta pentru a-mi insenina ziua, am inteles de ce, chiar daca nu mai aveam nimic pentru cel pe care-l iubisem candva, ma intorceam mereu in grupul lui de prieteni din inertie, am trait in umbra unui alt barbat doar pentru a fi alaturi de EL si m-am mintit asa 1 an si 9 luni.

Azi cand am realizat toate astea m-am simtit in sfarsit libera, pur si simplu radeam cu pofta, eram eliberata din lanturile trecutului alaturi de un barbat iubit iluzoriu .. si cu toate cele  imi e rusine de mine.. imi e rusine ca m-am multumit cu premiul de consolare.. ca n-am luptat ptr. ceea ce vroiam de fapt, ca m-am ascuns atata timp in spatele unei masti ce  s-a mulat atat de bine incat la un moment dat m-a facut sa uit pentru cine ma aflam de fapt acolo.

Poate o sa crezi ca acum cand nu mai e nicio bariera intre noi o sa fac ce trebuie de data asta, ca o sa-l las pe celalalt sa plece si o sa raman langa cel cu care trebuia de fapt sa fiu de la inceput, dar m-am saturat sa alerg dupa himere si sa fiu fericita numai pe jumatate… asa ca eu o sa ii las pe amandoi sa plece, poate ar trebui sa plec si eu.. e timpul sa trec peste, sa uit, sa schimb orizontul si s-o iau de la capat in alte locuri, cu alti oameni.. iar de data asta FARA MASCA.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: