Nu stiu daca oamenii chiar se schimba dar sigur au ‘faze’ pe care nici macar ei nu le inteleg

N-am mai avut timp sa scriu nimic in ultima vreme.. daca pana acum vre-o luna eram intr-o dispozitie singuratica. Am indepartat din jurul meu pe toata lumea. N-am mai iesit in oras decat in ocazii speciale, n-am mai petrecut noptile in fata calculatorului cu Facebook-ul si cu mess-ul deschis. M-am insotit, seara de seara, de o cana de ceai si o carte. Am pierdut orele facand bai lungi, planuri sau efectiv uitandu-ma in gol. Am inchis telefoane si usi, mi-am astupat urechile si mi-am alungat prietenii. 

Nu-mi sta in fire sa prefer singuratatea. Imi plac serile galagioase in care beau vin si mananc prostii impreuna cu cei mai buni prieteni. Imi place sa gatesc cu ei, sa punem tara la cale, sa fim noi toti si restul lumii, sa ne urcam in masini si sa ne lasam condusi de sunetul muzicii .. fara sa stim incotro.

 Apoi, intr-o zi, Mihnea mi-a explicat ca e normal. Ca invat singuratatea. Ma asteptam sa-mi fie mai greu. Ma asteptam sa privesc peretii infricosata si sa ma tin cu o mana de cealalta sa nu-mi sun prietenii. Dar nimic.. de parca eram intr-o transa din care nu puteam sa ies de una singura.

Insa……….. cred ca toata treaba cu admiterea la facultate m-a trezit la realitate, acum viata mea e o agitatie totala.. de parca ar vrea sa recupereze timpul pierdut departe de lume. Acum fiecare zi e plina .. serile iau niste aer prin oras, noptile ma prind acasa pe la prieteni sau pe ei acasa la mine.. nici nu-mi amintesc cand am dormit ultima oara ca un om normal :)) (sper ca macar in seara asta sa dorm si eu ceva mai mult de 2-3 ore).. iar dimineata o iau de la capat .. cu facturi de platit, rufe de spalat, mancare de facut.. automat asta implica si curatenia dupa dezastru.. si ca tot am adus vorba.. toata treaba asta cu responsabilitatea ptr. intraga casa ma face sa vreau un coleg de apartament.. de parca m-am culcat la 18 ani si m-am trezit brusc la 36..  a inceput sa-mi placa sa am pe cineva caruia sa-i port de grija… ceea ce pentru mine e ciudat.. asta spus in cel mai bland mod posibil.. nici macar nu mai vad rostul in a sta singur intr-o casa.. nu e nimic distractiv, interesant .. nici macar relaxant nu e.. iar linistea ma ucide🙂

…p.s. stiu ca titlul e cam lung .. asa si?>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: